Ni hao! - China si Japonia Zoltan Szabo

Ni hao! Desi a trecut aproape o luna de la intoarcerea din China si Japonia, amintirile frumoase nu palesc, raman viu colorate, prieteniile legate se dezvolta in continuare, iar visele despre alte destinatii devin si mai excitante. 

Calatoria cu KLM la Beijing a fost una confortabila. Chiar dupa sosire, incepem vizita noastra in China, la Palatul de Vara. Caldura (in jur de 30 grade Celsius) ne surprinde dupa cele 17-18 grade de acasa.

Michael, ghidul nostru local, vazand ca suntem obositi dupa calatoria lunga si molesiti de caldura, ne invita la o cafea foarte binevenita. Din cauza oboselii, nu reusim sa ne bucuram pe deplin de frumusetile vazute, toata lumea se grabeste sa ajunga la autocar - ulterior - la hotel, sa-si preia camera. Avem nevoie de odihna pentru a putea continua vizitele din zilele ce urmeaza.

Valea Sacra ne intampina cu vreme frumoasa, putem savura povestile lui Michael despre incercarile dragonului divin in a-si gasi perechea muritoare si infatisarile uneori haioase ale fiilor de dragon-porc sau diverse alte vietati lumesti.

Vizita la Marele Zid este foarte emotionanta pentru mine, caldura la fel de istovitoare, dar nimeni din grup nu renunta sa urce pe Zid si sa faca o plimbare mai lunga sau mai scurta pe aceasta minune a lumii. Mu Tian Yu e o portiune mai nou deschisa pentru vizitatori, poate si din acest motiv suntem norocosi sa ne putem bucura de Zid in toata splendoare lui, fara sa fim nevoiti sa dam coate printre alti turisti. E loc si timp pentru poze, selfie-uri, discutii la umbra turnurilor de paza si chiar sa observam un photo shooting de nunta a doi tineri chinezi.

Berea rece „Yanjing” de dupa coborare e rasplata efortului si incheierea cu succes a vizitei la Zid. Seara, Michael ne propune un spectacol de Kung Fu, iar, impreuna cu cei cu care am decis sa mergem, m-am bucurat de acest show frumos. La sfarsit, doritorii au putut face poze cu actorii. O zi lunga, foarte plina si emotionanta!

Pornim dimineata devreme spre Piata Tiananmen... este imensa! Dar toate constructiile sunt imense in China, atat cele antice, cat si cele moderne. Piata se umple de dimineata cu turisti majoritar autohtoni: cifrele arata ca turismul intern depaseste de circa trei-patru ori numarul de turisti veniti din alte tari. Elevii si pensionarii chinezi sunt adusi in mod organizat sa vada frumusetile patriei si realizarile PCC.

Tara a avut mult de suferit in perioada revolutiei culturale, portretul lui Mao domina intrarea in Orasul Interzis - altadata resedinta familiei imperiale. China comunista abia in ultimii ani incepe sa-si regaseasca istoria si cultura din perioada imperiala. Ce nu a fost distrus in perioada 1966-1976 incepe sa fie repus „in drepturi” si valorificat din punct de vedere turistic.

Chiar si in anul 2017, ghidul local se fereste sa vorbeasca in Piata Tiananmen despre represaliile care au urmat dupa protestele din iunie 1989 (a fost si el arestat) si ne spune ca nu e „safe” sa discutam despre asta in piata.

Orasul Interzis, Templul Paradisului, ulterior Armata de Teracota din Xi’an - toate stau marturie a unei istorii si culturi extrem de bogate si glorioase.

Drumul parcurs intre Beijing - Xi’an - Shanghai cu trenul rapid CRH, garile tranzitate, orasele necunoscute, dar uriase si in plina dezvoltare, terenurile agricole intens cultivate, autostrazile care rasar peste tot sunt imaginea Chinei moderne, in plin avant economic.

Trenul rapid este impresionant, la fel si garile care nu de putine ori au peste 30 de linii (treizeci!). Viteza maxima atinsa este 305km/h, se merge constant la aceasta viteza, insa nu se simte deloc, e foarte confortabil. Personalul din trenuri seamana mult cu cel din avioane, servesc contra cost mancare, bauturi, fructe. Ar fi grozav sa avem si acasa asemenea minunatii, poate nu ar dura zece ore drumul de la Cluj la Bucuresti. Xi’an este un oras provincial, cu ai sai opt milioane de locuitori, fosta capitala a Imperiul Chinez si este mai putin agitat decat Beijing sau Shanghai. Recomand o plimbare de seara in zona Zidului Vechi al orasului, parcurile sunt deopotriva pline de tineri si varstnici care fac sport, danseaza sau se joaca.

Armata de Teracota este, pentru mine, un simbol al grandomaniei Impartului Qin Shi Huang, cel care a unificat China. Se spune ca reconstructia totala a artefactelor gasite aici va mai dura cateva vieti de om pana sa fie terminate.

Shanghaiul e foarte diferit de celelalte orase vizitate, mult mai cosmopolit si mai modern. In afara centrului vechi, aici ce e vechi este doar din secolul al XIX-lea, cu importante influente europene. Pentru mine, o reintoarcere dupa zece ani e foarte interesanta, cladirile inalte care erau in topul mondial in 2007 (turnul TV) acum nu mai prind nici topul local. Noi urcam in cladirea Jinmao din zona Pudong - de 88 de etaje si 420 de metri inaltime, aici din nou dam de puhoaie de turisti chinezi, multi din zona Asiei Centrale, sunt diferiti chiar si la trasaturi de localnici, multi ne roaga sa facem poze cu ei, ne simtim ca starurile de cinema - ei probabil acum vad pentru prima data pe viu om alb-european. Sunt prietenosi si ne multumesc ca suntem de acord cu pozele.

De parca nu ne era de ajuns trenul rapid de 305 km/h, am decis sa experimentam si trenul Maglev (levitatie magnetica) din Shanghai, merita facuta o calatorie din centrul orasului pana la aeroport (70 de kilometri in zece minute), viteza maxima ce se atinge e de 431 km/h - la aceasta viteza circula doar intr-un anumit interval orar, dar excelentul nostru ghid din Shanghai, Cristina, a avut grija sa ajungem la ora potrivita!

Croaziera Shanghai by Night a fost finalul potrivit pentru aceasta excursie frumoasa in China!

Zborul din Shanghai la Tokyo cu Delta Airlines ne reaminteste ca SUA este intr-o competitie continua cu toate aceste state din Asia, competitie care, de multe ori, are si aspecte de conflicte politice si chiar militare. Dupa sosirea in Tokyo, urmaresc la stiri ca au fost cateva ciocniri intre Paza de Coasta japoneza si cateva ambarcatiuni militare chineze, insulele din Marea Chinei de Est fiind revendicate de ambele state datorita bogatiei resurselor din platoul continental de care apartin. China a ajuns chiar sa construiasca insule artificiale in regiune pentru a-si legitima prezenta in zona.

Seara, spunem o scurta rugaciune pentru linistirea spiritelor, cel putin cat suntem noi in zona. In Tokyo, din camera de hotel, avem vedere la Tokyo Tower - copie al Turnului Eiffel, foarte frumos luminat seara.

Vizitele din Tokyo decurg intr-un ritm ametitor, la fel cum e si intersectia Shibuya - cea mai aglomerata intersectie din lume. Trebuie vazut cum pornesc sute, mii de oameni in toate directiile posibile si cum se „curata” intersectia la culoarea rosie. Vita Kobe la grill e un must in zona pietonala, la fel ca poza la Catelul Hachi. Pastaile sarate primite la barul unde ne oprim la o bere nu sunt un must, dar nu avem incotro, trebuie sa le achitam daca am vrut la separeu fumator.

Vizita pe Strada Takeshita este interesanta, are magazine de toate felurile, baruri si restaurante. Mult tineret. Uneori e socant sa vezi cate o figura locala si sa nu reusesti sa deosebesti daca e baiat sau fata, dar clar sunt inspirati din desenele animate autohtone.

Sanctuarul de la Nikko, Cascada Kegon, Lacul Chuzenji sunt obectivefoarte frumoase, toate sunt ingredientele de calitate ale unei expeditii cu punct de pornire din Tokyo. Chiar daca procesiunea celor 1000 de luptatori este anulata din cauza ploii, vedem macar momentul in care sunt readuse sanctuarele mobile ale celor trei shoguni renumiti in frunte cu cel al lui Tokugawa Ieyasu.

Urmeaza vizita pe Muntele Hakone, degustare de oua negre si inghetata neagra - totul pe fundalul olfactiv al eruptiilor sulfuroase si cu o panorama superba spre Lacul Ashi si spre Zeita Focului si a Soarelui , Muntele Fuji. Maretia sa este mai rusinoasa, fiind invalurita in nori, din cand in cand putem zari varful de 3776 de metri tresarind printre nori. Suntem mai norocosi dupa-amiaza, cand ni s-a dezvaluit mai mult dinspre Motohakone si indeosebi din punctul panoramic din Parcul Hakone.

Dupa calatoriile cu trenurile rapide din China, acum avem posibilitatea sa le experimentam si cele din Japonia, intre localitatile Mishima si Kyoto. Cu viteza maxima de 276 km/h si cu totul organizat la milimetru, trenurile de mare viteza trec pe langa peron la diferente de 4-6 minute. Trenul nostru soseste la precizie de secunda si opreste cu usile exact la locurile indicate pe peron pentru fiecare vagon, nu e nevoie sa alergi, sa strigi, sa te stresezi, totul e organizat la perfectie, in decurs de un minut se termina debarcarea-imbarcarea pasagerilor!

Vizitele la Golden Pavilion, Gradina Ryoan Ji, Castelul Nijo, Templul Kiyomizu, cartierul Gion ne arata imaginea istorica a fostei capitale nipone (timp de circa 1000 de ani). Zona Teramachi, Piata Nishiki, zona Garii Centrale (monument al arhitecturii) reprezinta fata moderna a orasului. Pentru cei pasionati de produse electronice, recomand magazinul Yodobashi de langa gara. Pe trei niveluri ale magazinului sunt doar produse electronice de o variatate imensa!

Ziua libera din Kyoto decidem sa o petrecem cu o parte a grupului in oraselul Arashiyama, vizitam renumita padure de bambus si parcul de macaci salbatici Iwatayama. Merita urcarea de 20 – 30 de minute pe o carare abrupta de padure, maimutele traiesc liber in padure si vin in locurile amenajate pentru vizitatori pentru hrana, sunt absolut libere si neingradite in vreun fel, este o experienta frumoasa.

In ziua urmatoare, dupa maimute, continuam vizita noastra in Parcul Nara si ne bucuram de prezenta masiva a caprioarelor din parc.

Templul Todaiji este impresionant, e cea mai mare constructie religioasa din lemn din lume. Este haios sa urmarim un grup de copii de gradinita cum sa tarasc prin gaura de la piciorul unui stalp din templu, ghida ne spune ca toti copiii din zona sunt adusi la varste fragede sa treaca prin acest ritual (cat incap prin gaura) fiind considerat ca o masura protectoare impotriva bolilor, aducatoare de noroc si fericire.

Ultima noastra destinatie din Japonia este in Osaka, incepem turul in zona pietonala Dotonbori si continuam cu urcarea in Umeda Sky Building . Seara, iesim din nou in Dotonbori, hotelul fiind la distanta pietonala, gasim un restaurant pentru luptatori Sumo, cu portii uriase de mancare la tarife ieftine. Am demontat astfel si mitul Japoniei foarte scumpe. Ne oprim la o bere pe colt de strada, ascultand muzicienii stradali (mai mult fete) si ne facem deja planuri pentru excursii viitoare cu ETURIA.

China si Japonia, sper sa va revad cat mai curand si sa vizitez si alte zone din frumusetile voastre nelimitate! SAYONARA!